Scrisul I
Găsesc o magie, un farmec aparte în modul în care Waldorf prezintă literele. Se începe cu povestea literei, intonată frumos, stimulând imaginația copilului; un desen frumos și reprezentativ este desenat pe tabla neagră de către profesor; copilul simte litera pe diferite suporturi, o trasează în făină, nisip, o modelează din lut, etc.; imită apoi desenul de pe tablă în caiet, cu blocuri cerate și abia apoi scrie litera, pe foaie neliniată, cât de mare dorește. Ne-am inspirat din această modalitate, dar am derogat în unele locuri de la varianta originală, pentru că tabla noastră e tot timpul ocupată cu chestii de genul:
 |
| Cele 3 site ale cuvintelor |
 |
| Asta e mai mult pentru adulți :) |
Totuși, am pregătit un caiet în care am desenat toate literele pentru a servi drept model pentru M, în clasa 0:
(scrie-mi pe mail, și îți împărtășesc cu drag un pdf ce conține toate paginile caietului.)
Ceea ce noi numim "distracția literei" se poate face în infinite moduri: cu pietre, din plastilină, aluat, din sârmă sau sfoară, etc. Iată câteva exemple:
De asemenea, în programa națională și pe internet, se pot găsi foarte multe idei minunate, iar imaginația echipei copil-adult nu are limite! La fel de interesante și fascinante sunt literele de mână. Am ales să folosim variantă a scrisului de mână care mie mi-a rămas în suflet de prima dată când am citit despre el, acum câțiva ani -- alfabetul Vimala:
 |
| Sursă foto: Pinterest |
Ce mă fascinează la acest alfabet este faptul că fiecare literă are un sens profund: de exemplu, litera Ss (așa cum sunt arătate în imaginea de mai sus) este litera răbdării. Ea trebuie făcută încet, cu atenție pe inspir-expir, și pe răbdarea pe care o solicită. Litera t este diferită de ceea ce am învățat noi la școală, prin faptul că liniuța orizontală se scrie sus, deasupra (și lipită de) cea verticală, nu o taie pe aceasta din urmă. Această scriere transmite că "pot să îmi îndeplinesc visele, să ajung la visele mele", vis-a-vis de "visele mele sunt așa de sus, încât eu - liniuța orizontală - nu pot ajunge la ele". Aceste subtilități m-au fascinat și am studiat inclusiv afirmațiile ce însoțesc fiecare literă, adaptându-le pentru copii. Iată câteva exemple:
Ș exersează litera spunând, în același timp, și afirmația. Are efecte de necrezut! Când exersa litera O, observa singur când cuvintele lui erau de folos și când nu, fără să fac eu nici o remarcă.
Mi-am propus să reluăm această practică a scrierii literelor și a afirmațiilor ori de câte ori simțim că este necesar pe parcursul anilor. Mai mult, eu însămi practic scrierea literelor în cicluri de câte 40 de zile, pentru a-mi susține evoluția unor aspecte la care eu consider că doresc o îmbunătățire.
La unele litere, am adaptat afirmațiile astfel încât să rimeze, ceea ce e mai atractiv și mai ușor de scris pentru copii. De asemenea, acolo unde am putut, am asociat fiecărei linii ce compune litera o bucățică din afirmație, așa:
Exersarea scrisului
Desigur, deși le plac literele, copiilor le e greu să scrie mult. Ș găsește tot felul de idei cum să prescurteze orice are de scris: o mini scrisorică de apreciere către el însuși, o povestioară de 2-3 propoziții în care să folosească 3 cuvinte cu litera pe care o aprofundează, etc. După ce vorbește 5 minute, spunând ce ar vrea să scrie, născocește cele mai scurte exprimări pe care mi le-aș putea imagina vreodată :)) Dar... am găsit o metodă să facem legătura cu ceva ce le place foarte mult: animalele! Sunt deosebit de pasionați de animale (multe despre care nu auzisem înainte de a vorbi cu ei) și s-au apucat să citească singuri din cărți și atlase cu informații despre animale. Așa că, m-am inspirat de prin marele internet și am început să facem cărți pliante cu animale, ce arată cam așa:
Așa au învățat copiii să facă diferența între o foaie A3 și A4, să măsoare cu rigla, să marcheze două puncte de sprijin și să traseze linia cu rigla, "sprijinindu-se" de cele două puncte. Îndoaie cu tot mai mare atenție cartonul gros (e coală de bloc de desen de 250 gr) și presează cu un creion gros marginea. Continuăm cu alesul pozelor de pe internet, printatul (asta fac eu), decupatul și lipitul. Apoi trecem la cercetare: luăam la rând cărțile cu animale, căutăm ce ne interesează, apoi citim și alegem informațiile pe care le scriem în cărticică. Dacă nu găsim în cărțile din bibliotecă, apelăm la biblioteca mai mare, numită internet și extragem de acolo ceea ce avem nevoie. Vizionăm și filmulețe pe youtube cu animalele pe care le studiem, atât pentru distracție, cât și pentru a afla mai multe despre modul lor de viață.
Concluzie
Ceea ce aș vrea să dăinuie, atât în mine, cât și în tine este că cel mai mare catalizator al procesului de învățare este interesul copilului, pasiunile acestuia. Indiferent ce scrie în cărți că e bine să învețe la o anumită vârstă, totul e artificial și băgat cu forța dacă cel mic nu e interesat de ceea ce ai să îi spui. Cel mai bine e să-l întrebi direct și deschis. La întâlnirea noastră (ceea ce am numit ședința cu copiii într-o postare precedentă) M mi-a spus clar că ea vrea să învețe literele cu animale cu tot. Așa că...m-am adaptat. Mai mult, după ce învață fiecare literă de tipar, îi dau o mandală de colorat cu litera de mână Vimala. Aceste mandale conțin imagini cu animale, ceea ce răspunde din nou nevoii ei de a învăța și se distra cu animale.
Ceruse într-o vreme să învețe împreună literele de mână și cele de tipar, dar a văzut că îi e destul de greu și a renunțat. Această carte de colorat cu litere de mână o ajută totuși să rămână în contact cu ceea ce și-a dorit și să nu fie descurajată de ele. Iată exemple colorate de ea:
Cu drag,
Sorina (echipa Cerului)
